Conducerea Primăriei

Primăria comunei

Consiliul Local

Impozite si taxe

Agricol

Urbanism

Regulamente şi dispoziţii

Servicii Publice

Comisii de Specialitate

Rapoarte anuale

Viaţa culturală

Despre comuna Macea

Analiza SWOT

Strategia de Dezvoltare a comunei

Informatii cetateni

Inchide

Trimite unui prieten

Invăţământul în Macea

Tipărește pagina - Invăţământul în Macea Trimite unui prieten - Invăţământul în Macea

Clădiri construite în scopul instruirii şi educării tinerei generaţii nu am avut prea de timpuriu însă preocupări pedagogice au existat încă înainte de 1830. Din izvoarele cercetate, cronica parohială a oficiului parohial ortodox român din Macea, rezultă că în 1830 a existat în comună o scoală confesională în care a funcţionat învăţătorul Petru Popescu (1830 -1848) după care urmează loan Nuţu între anii 1850 - 1870, apoi loan Oprea 1870 - 1905, Mihai Dragoş şi loan Boţoc între anii 1905 - 1907, Ivan lancu şi loan Vesa. Oamenii vârstnici ca lacob Cazan îsi amintesc si astăzi de învăţătorul Otlăcan, care a fost un om bun, un bun corist şi a făcut pentru prima dată în comună cor pe două voci. Tot el mai arată că a existat în comună şi o oarecare preocupare pentru învăţământul preşcolar.

Înainte de 1914 a funcţionat în comună o obodă (gră¬diniţă) care îşi avea sediul cam pe unde azi e casa locuitorului Pantea Florea.

Paralel cu existenţa şcolii confesio¬nale se poate presupune că a existat şi o şcoală de stat cu limba de predare maghiară. Nu posedăm date cu privire la această şcoală dar se găsesc azi în arhiva şcolii acte care arată existenta acestei instituţii între 1872 si 1918. în 1918 scoală confesională se transformă în scoală de stat romană.

Şcoala confesională a funcţionat până în 1872 pe intravilanul de lângă primăria comunală, iar de la această dată într-un local cumpărat în acest scop pe locui unde azi este casa locuitorului Simandan Florea, unde a func¬ţionat până în 1918. In afară de aceste şcoli, până la primul război mondial, a funcţionat o şcoală şi în Topilă. In arhiva şcolii generale de azi există câteva documente legate de existenţa acestei şcoli, unde învăţătoare a fost Oprea Măria. în 1898 se construieşte localul de şcoală nr 1 cu 7 săli de clasă, coridor, cancelarie şi locuinţă pentru director, compusă din 3 camere, iar în anul 1927, dintr-un grajd rămas de la contele Karolyi şi care se află peste drum de localul nr 1 se construieşte al doilea edificiu, for¬mat din 4 săli de clasă.
După limba de predare, în comuna Macea, au existat trei şcoli:
- şcoală confesională cu 4 sau 6 clase,
- şcoală primară cu limba de predare germană înfiinţată în 1940 cu 7 clase care există până în 1945 când se desfiinţează si se reînfiinţează în 1948 si există până în 1959 când după unificare trece ca secţie pe lângă şcoala de stat;
Şcoală primară cu limba de predare maghiară care a existat până în 1918 cu 6 clase, majoritatea elevilor înscrişi erau români şi germani după cum rezultă din catalogul de clasă şi registrul de înscriere aflat în prezent în arhiva şcolii generale din Macea. Menţionăm că şcoala primară cu limba de predare maghiară a mai funcţionat între anii 1946 - 1953 dar ea se desfiinţează din cauza numărului de elevi prea mic. Deşi în comună au existat aşa cum s-a arătat mai sus şi încă din prima jumătate a secolului al XlX-lea, cuprinderea tuturor copiilor de vârstă şcolară la cursuri nu s-a putut realiza în întregime, cauza este viaţa grea a ţăranilor care erau nevoiţi a-şi angaja copiii ca slugi pe la diferiţi bogaţi din comună sau din comunele învecinate, lipsa de îmbrăcăminte şi dezintere¬sul clasei stăpânitoare. La şcoală mergeau mai ales copiii celor avuţi. Astfel în 1900 absolvă clasa a Vl-a doar doi elevi, unul dintre ei fiind Ranta Pavel. Ca o consecinţă a acestui, reforma învăţământului din 1948 ne găseşte cu un număr peste 1000 analfabeţi dintre care mulţi erau copii de vârstă şcolară necuprinsi la şcoală sau deşi erau înscrişi nu frecventau.

Munca de lichidare a analfabetismului începută în anul 1945 a dus treptat la micşorarea numărului de neşcola¬rizaţi şi de neştiutori de carte şi apoi la lichidarea completă a analfabetismului. După reforma învăţământului de la 1948 au fost cuprinşi la şcoală toţi elevii de vârstă şcolară. Acţiunea de alfabetizare s-a desfăşurat an de an până la lichidarea complectă în 1954.Cursurile se ţineau seara în sălile de clasă care erau luminate cu lămpi de petrol, precum şi în comună la diferite case unde erau grupaţi mai mulţi analfabeţi. Merită să remarcăm abnegaţia cu care au muncit cadrele didactice la această acţiune. Condiţiile des-făsurării învăţământului s-au îmbunătăţit zi de zi. Au fost înlocuite băncile cu patru locuri cu bănci tip M.i. cu două locuri, s-au adus table noi, mese noi, dulapuri vitrină pen¬tru păstrarea materialului didactic. Dotarea cu mobilier s-a făcut din fondurile Secţiei de învăţământ raio. Pe aceeaşi cale şcoala a fost înzestrată şi cu material sportiv necesar activităţii de educaţie fizică şi sport. Până în 1948 situaţia materialului didactic era destul de precară: existau doar câteva hărţi, un glob, cam 100 de planşe, câteva aparate de fizică şi două păsări împăiate. După 1948 începe o acţiune sistematică de înzestrare a şcolii cu material didactic pentru predarea tuturor obiectelor de învăţământ. înzestra¬rea se face prin Secţia de învăţământ raională care face comenzi întreprinderii de material didactic Bucureşti. Pe lângă acestea, cadrele didactice tot în acest scop folosesc şi fondurile adunate din serbări şcolare sau confecţionează şi înşişi cu ajutorul elevilor diferite materiale. Merită remar¬cată în acest sens dotarea ştiinţelor biologice cu păsări îm¬păiate şi preparate în lichid realizate prin preocuparea în acest domeniu a profesorului Covaci Pavel.
Creşterea gra¬dului de dotare a şcolii cu material didactic rezultă şi din sumele care reprezintă valoare obiectelor de inventar:
-în 1951 val. mat. didactic era de 2560 lei; -în 1955 \" \" \" \" \" 12459 lei;
-în 1960 \' \" \" 42631 lei;
-în 1966 62540 lei;
Numai valoarea substanţelor chimice se ridică la 5.620 lei. In afară de înzestrarea şcolii cu material didactic calitatea învăţământului este influientată si de nivelul de pregătire al cadrelor didactice. Astfel, la clasele V -VIII, un¬de predarea se face pe materii, la început au fost încadraţi numai învăţători. Cu toate acestea însă, trebuie să remar-căm conştiinciozitatea şi marea dragoste de muncă cu care au muncit aceşti oameni. Datorită elanului lor de muncă, a seriozităţii cu care au tratat problema instrucţiei şi educaţiei elevilor. De sub mâinile lor au ieşit elevi ce astăzi fac cinste atât foştilor lor învăţători cât şi comunei întregi.

Astfel putem arăta că unii dintre aceşti elevi au ajuns ingineri, arhitecţi, sculptori, medici etc. începând din 1952 la această şcoală funcţionează doi profesori calificaţi, în 1960 3 calificaţi, în 1962 - 4 calificaţi, iar în 1966 -11.\'
De la Congresul al Vlll-lea al PCR, elevii claselor l-VIII, primesc manuale gratuite, lucru nemaiîntâlnit la nici un popor din lume. In anul şcolar 1965 - 1966 gratuitatea manualelor se extinde şi la şcolile medii şi e prevăzută şi gratuitatea rechizitelor şcolare. Având în vedere importan¬ţa pe care partidul şi guvernul o acordă învăţământului tre¬buie să precizăm că pe viitor calitatea lui va fi la înălţimea sarcinilor. Trebuie să amintim că în ultimii ani în procesul de învăţământ se aplică tot mai des şi metode moderne, audiovizuale. în afară de cadrele didactice în comună as¬tăzi mai funcţionează la grădiniţa de copii şi un număr de 5 educatoare.
în ceea ce priveşte culturalizarea maselor putem arăta că ea se desfăşoară pe larg şi în ..*) Căminul cultural actual continuă prin tradiţie dar cu noi obiective activitatea vechii case culturale Avram lancu, înfiinţată în 1929, când număra doar 10 membri fondatori si 30 membri activi. Sediul precum şi activitatea se desfăşura în clădirea cu etaj din centrul comunei unde astăzi este sfatul popular. In primii ani s-a desfăşurat o activitate destul de modestă. în cronica parohială a oficiului parohial ortodox român se arată că în 1930 la casa culturală s-au ţinut 4 reprezentaţiuni şcolare şi două întruniri publice. După 1944 activitatea cul¬turală e preluată de căminul cultural, acesta aflându-se în acelaşi local care deţinea o sala pentru dans, una pentru biblioteca sătească şi două pentru repetiţii. Conducerea căminului este încredinţată consiliului de conducere care are în frunte un director. In cadrul căminului cultural au activat şi activează azi multe formaţii artistice ca: echipă de dans, cor, brigadă de agitaţie etc. între anii 1959-1961 au existat echipe de teatru şi dansuri germane care astăzi însă activează împreună cu cele româneşti, până în jurul anilor 1962 - 1963 la cămin existau circa 100-120 activişti. De atunci încoace însă, datorită condiţiilor social istorice în continuă evoluţie, se observă o scădere a numărului de activişti culturali. Munca culturală rămâne să fie făcută mai ales de cadre didactice, atât în ce priveşte instruirea cât şi participarea la diferite formaţii artistice. Cauzele acestui fe-nomen sunt obiective, absolvenţii şcolii de 8 ani pleacă la diferite şcoli, licee sau profesionale, după absolvirea că¬rora o parte rămân să muncească la oraş, iar alţii continuă studiile. O altă cauză este creşterea necontenită a numă¬rului de televizoare şi a spectacolelor date de formaţiile ar¬tistice profesioniste. în anul 1960 începe în comună con¬struirea unui nou local de cămin cultural. Edificiul e termi¬nat şi dat în folosinţă în 1962, lucrarea executată din con-tribuţie voluntară bănească a locuitorilor. Din 1960 functionează un aparat de proiecţie T16 pentru proiecţia filmelor de 16 mm. Iniţial filmele erau prezentate în vechea sală de dans, iar azi la noul cămin cultural. în 1966 aparatul T16 a fost înlocuit cu un altul cu arc voltaic, acesta contribuind la ridicarea calităţii spectacolelor, astfel şi numărul specta¬torilor de la media de 70 - 80 creşte la 100 - 120 de spec¬tatori. Pe lîngă căminul cultural mai funcţionează şi o bibliotecă sătească cu un fond de cărţi de 2130 volume. în iulie 1961 ea devine bibliotecă comunală, numărul de cărţi creşte la 4100. în fiecare an fondul se măreşte prin do¬tarea cu cărţi noi pe care o face sfatul popular raional şi prin achiziţii făcute din fondul cultural de la cooperativa de consum, organizaţia de sindicat şi CAP Macea. La sfârşitul anului 1966 au existat 4381 volume, 1229 cititori, 9170 cărţi citite. în afară de operaţia de distribuire a cărţilor, la bibliotecă se şi organizează recenzii, întâlniri cu cititorii, şezători literare etc.

Trebuie să amintim că în ianuarie 1967 a fost organizată aici o întâlnire cu poetul Rusalim Mureşanu. Nivelul cultural al locuitorilor din comună creşte considerabil şi aceasta şi datorită mijloacelor moderne de culturalizare a maselor. La ora actuală în comună există 715 aparate de radio, 79 televizoare, 500 locuitori sunt abonaţi la ziarul \"Flacăra roşie\" organ al comitetului orăşenesc şi raional
Arad, şi locuitori*) sunt abonaţi la \"Scânteia\" organ central.

Cereri si formulare
Biblioteca comunala
Caminul cultural
Serviciul voluntar pentru situatii de urgenta
Agent economici
Facebook
Galerie foto
Galerie video
Carte oaspeti
STARE CIVILA
Biserica Ortodoxa
Biserica Catolica
Biserica Adventista
Biserica Baptista
Biserica Penticostala
Gura satului 2017
Programul autobuzelor
Mersul trenurilor
Mersul autobbuzelor CTP
Aeroportul International ARAD
Aeroportul International Timisoara
Servicii funerare
Fes para 2017
Fes para 2017 biciclete