Conducerea Primăriei

Primăria comunei

Consiliul Local

Impozite si taxe

Agricol

Urbanism

Regulamente şi dispoziţii

Servicii Publice

Comisii de Specialitate

Rapoarte anuale

Viaţa culturală

Despre comuna Macea

Analiza SWOT

Strategia de Dezvoltare a comunei

Informatii cetateni

Inchide

Trimite unui prieten

Date fizico-geografice

Tipărește pagina - Date fizico-geografice Trimite unui prieten - Date fizico-geografice

Relieful comunei

Teritoriul comunei Macea face parte din câmpia Aradului. Câmpia are un aspect ondulat, prezentând depresiuni largi, conturate, de forme pozitive, cu o diferenţă de nivel de 3 - 4 m. In partea de sud a teritoriului se găseşte un lanţ de grinduri, iar în cea de nord şi nord-est se găseşte mai mult teren depresionar. Cele mai joase depresiuni se găsesc în partea de est a comunei, la o distanţă de 2 km de comună, teren pe care stagnează apele provenite din precipitaţii şi din care cauză acest teren este destinat păşunatului şi pentru fâneţe. Pe teritoriul comunei există şi forme de relief de origine antropogenă, ca valul lui Traian, un grind orientat pe direcţia SE spre NV şi care depăşeşte în unele puncte altitudinea medie a câmpiei cu cca. 10m şi un număr de 5 movile cu înălţimea de 7m.
Vatra satului prezintă de asemenea variaţii de altitudine. Astfel, forme pozitive - continuarea grindului - trece de la NV spre SE în lungul localităţii, iar depresiuni se găsesc în cartierul cunoscut sub numele de Bărărie.
Teritoriul comunei Macea face parte din câmpia Aradului, care se integrează în secţiunea estică a lacului Panonic ce a dăinuit tot timpul poliocenului în bazinul Tisei de astăzi.
Din punct de vedere geomorfologic, câmpia Tisei este o câmpie de subsidenţă fluvio - lacustră, care s-a format prin colmatarea treptată a lacului pliocen-cuaternar. Câmpia a ieşit de sub apele lacului panonic, transformându-se în uscat în a doua parte a pleistocenului.
Conurile de dejecţie care s-au format prin transportul materialului erodat din zona masivelor muntoase ajung până aproape s-au chiar pe hotarul comunei.
Peste primele sedimente lăsate la retragerea lacului Panonic s-au depus materialele aluvionare aduse din regiunea colinară din est.
Depozitele aluvionare identificate pe teritoriul comunei Macea au un caracter intermitent şi neuniform. Aceste caracteristici ale depozitelor aluvionare îşi găsesc explicaţia, probabil, în aceea a divagării şi schimbării continue a cursurilor de apă care au existat şi în această regiune (Ierul sau Mureşul).
Din punct de vedere stratigrafic depozitele prezintă o alternanţă de nisipuri şi material aluvionar mai fin. Pe formele mai ridicate de teren predomină aluviunile cu textură mai puţin fină spre deosebire de regiunile depresionare unde materialul aluvionar este fin. Nisipurile care se află pe terenurile mai ridicate sunt nisipuri bogate în argilă şi mică. Procentul de argilă scade în raport cu adâncimea.
Prezenţa nisipurilor la adâncimi mici pe grinduri, a determinat ca din acest material să fie alcătuite formele de relief de origine antropogenă.
în general nisipurile existente nu sunt destul de bune ca material de construcţie, totuşi pentru nevoile locale se foloseşte. Cel mai bun nisip - cu procent scăzut de argilă şi bobul mai mare - se scoate din partea de N a comunei numită \"gropi\". Multe resurse naturale ale subsolului nu s-au pus în evidenţă pe raza comunei.

 

Clima comunei

Pentru caracterizarea elementelor de climat specifice comunei Macea, au o valoare deosebită, datele staţiunii meteorologice Arad, la 20 km în sudul teritoriului.
Pe baza datelor acestei staţiuni, a vegetaţiei, precum şi a solurilor, se poate conchide că comuna Macea are un climat ceva mai secetos decât cel caracteristic pentru câmpia Tisei.

 

Temperatura

Temperatura medie anuală este de 10,8 C şi care depăşeşte media anuală a ţării cu 1,1 °C.
Temperatura medie pe anotimpuri este următoarea
iarna, + 0,07°C
primăvara,+11,00°C
vara, +20,8°C
toamna, +11,6°C
Din datele de mai sus rezultă că iernile sunt blânde, verile relativ călduroase, iar diferenţele de temperatură între anotimpuri pronunţate.
Temperaturile decadale variază în timpul lunii martie între 3,3°C şi 7,7°C, dar frecvent în această lună apar temperaturi sub 0°C. In perioada anilor 1941 - 1950, luna martie a prezentat în medie 15,7 zile cu temperaturi sub 0°C.
Temperatura maximă absolută înregistrată a fost de 39,7°C, in luna iunie 1950, iar minima absolută -28,6°C, în februarie 1947.
Amplitudinea maximă anuală a fost de 22,2°C, în anul 1950. Creşterea acestei amplitudini (68,3°C) se datorează în special temperaturilor minime din iarnă.
Frecvenţa brumelor de toamnă şi primăvară este redusă. Astfel, în perioada 1941 - 1950 în luna aprilie au căzut brume numai în 3 ani din 10.
Primăvara are în medie 20 zile de îngheţ care peri¬clitează culturile timpurii.
Precipitaţiile. Media anuală a precipitaţiilor înregistrată la Arad este de 584,3mm. Lunile cele mai secetoase sunt ianuarie, februarie şi martie, iar cele mai ploioase, mai, iunie şi iulie. Cele mai ambundente precipitaţii cad în primăvară 26,5%, vara 30,6%, toamna 24,3% şi iarna 18,6%.
Analizând paralel cifrele temperaturilor şi precipitaţiilor, indicele de ariditate şi umiditate relativă a aerului, arată un deficit de umiditate în lunile iulie, august şi septembrie. Din cauza acestui deficit suferă mai ales plantele cultivate pe terenurile nisipoase din jurul comunei.
Zăpada cade în fiecare iarnă şi stratul atinge media de 57,7cm, dar terenul nu rămâne acoperit mult din cauza zilelor relativ calde care topesc zăpada.Repartizarea zăpezii nu este uniformă, din cauza vânturilor ce bat în regiune. In general spulberarea se face de pe terenurile ridicate situate la nord şi vest a comunei. In ultimul timp s-a putut semnala o periodicitate a iernilor cu zăpadă multă şi care s-a menţinut mai mult timp, cu ierni în care stratul de zăpadă a fost efemer.
Astfel, în anii 1955 - 1960, au fost ierni călduroase cu zăpadă puţină, în comună nu s-au folosit săniile. De asemenea, se poate relata că în anul 1957, un cactus ce a crescut pe lotul şcolar, lângă seră a rămas netransplantat pentru iarnă. Planta a vegetat până după 1 ianuarie când a căzut primul îngheţ la care nu a mai rezistat. începând cu anii 1960 -1966, iernile au fost bogate în zăpadă, care s-a menţinut mult (săniile părăsite odinioară, au fost puse din nou în folosinţă)..
Vânturile cele mai frecvente bat din sectorul nord si sud. Cel mai puternic deşi are o frecvenţă mai mică este cel nordic.

 

Vegetaţia

Vegetaţia caracteristică teritoriului Macea, este cea de silvostepă, iar pe săraturi, vegetaţia halofită adaptată acestor condiţiuni.
Se poate identifica în hotarul comunei vegetaţie lemnoasă cât şi asociaţii ierboase.
a) Vegetaţia lemnoasă este reprezentată prin specii cultivate şi specii spontane.
în parcul comunei aflat în jurul castelului se găsesc arborii:
- Quercus sp. - Carya sp.
- Tilia sp - Corylus colurna
- Acer campestre - Aesculus hippocastanum
- Acer negundo - Rhus sp.
- Acer platanoides - Celtis occidentalis
- Pinus silvetris - Ulmus sp.
- Abies alba - Ginkgo biloba
- Picea excelsa - Platanus sp.
- Robinia pseudacacia - Betula verrucosa
b) Arbuşti
- Crataegus monogyna
- Sambucus ebulus
- Prunus spinosa
- Rosa canina

- Eragrostis megastachya
- Eragrostis minor
- Cynodon dactilon
- Rubus caesius,
- Cirsium arvense
a) dominante,
- Setaria glauca,
- Setaria viridis
- Echinocloa crus galii,
- Agropyron repens,
- Convolvulus arvensis

- Anagallis arvensis
- Convolvulus arvensis
- Hibiscus ternatus
- Stachys annuam
- Delphinium consolida
-Verbena officinalis
b) frecvente,
- Aristolochia clematitis
- Brassica sp.
- Erigeron canadensis
- Marrubium vulgare
(în vatra satului)
- Leonurus marrubiastrum
(în vatra satului)
- Stachys recta
- Da ucu s ca rota
c) alte plante,
- Salvia nemorosa
- Kickxia elatine
- Galium aparine
- Galium vernum
-Silvestre silvestre
- Valerianella sp.
- Scabiosa sp.
- Inula britanica
- Achillea millefolium
- Digitaria sanguinalis
- Cirsium vulgare
- Centaurea scabiosa
-Xanthium spinosum
- Xanthium strumarium
- Bidens tripartitus
- Galinsoga parviflora
(una din cele mai răspândite buruieni din grădini)
- Sicyos angulata
- Ornithogalum umbellatum
- Arctium lappa
- Lapsana communis
- Commelina sp.,
- Alopecurus pratensis
- Centaurea cyanus
- Crepis setos
-Lepidium draba
-Lactuca serriola
-Tragopogon pratensis
-Asparagus officinalis
-Arrhenatherum elatius
-Poa annua
-Poa bulbosa
-Poa trivialis
-Poa pratensis
- Chondrilla juncea
- Sonchus oleraceus
- Gagea Iuţea
- Setaria verticillata
- Setaria viridis
- Dactylis glomerata
- Sclerochloa dura
- Festuca pratensis
- Festuca pseudovina

Pe terenurile cu apă freatică mai la suprafaţă ce se află în partea de est a comunei, sunt mai frecvente următoarele specii:

a) dominante,
- Statice gmelini
- Festuca pseudovina
-Atriplex sp.
- Hordeum histrix
b) frecvente:
-Matricaria chamomilla
-Artemisia vulgaris
-Puccinelia distans
-Plantago schwar-tzenbergiana
-Pulicaria vulgaris
-Festuca pseudovina
-Scorsonera laciniata
-Aster tripolium
în locurile mai umede unde apa stagnează cea mai mare parte a anului se pot identifica speciile:
- Alisma plantago-aqvatica -Butomus mbellatus
- Glyceria aqvatica - Juncus sp.
- Glyceria fluitans - Typha sp.
- Poligonum hydropiper
- Phragmites commnis

În parcul din comună se mai întâlnesc următoarele specii de plante ierboase:
- Ruscus aculeatus - Geum urbanum
- Muscari comosum - Veronica chamaedris
- Corydalis cava - Veronica arvensis
- Chrysopogon gryllus - Ficaria verna
- Poa nemoralis - Clematis vitalba
De menţionat este faptul că pe întreg hotarul comunei nu se găseşte specia Artemisia absinthium (pelinul), dar care este prezentă în marginea comunei Sânmartin, între partea de vest a localităţii şi cimitir. Planta nu s-a răspândit si în comuna Macea deşi distanta între localităţi este de numai 5 km. Specia aceasta (Artemisia absinthium) a fost cultivată pe lotul şcolar ca plantă medicinală cu scopul de a fi cunoscută de elevi. Exemplarele aduse acum 8-9 ani vegetează şi în prezent dar nu s-a observat nici o răspân¬dire a plantei în împrejurimi.
Alte câteva plante care lipsesc din inventarul floristic al comunei dar se pot găsi pe hotarul comunelor învecinate. Astfel specia Physalis alkekengi care nu a fost identificată nici în pădurea - parcul din comună, nici în viile, marginile drumurilor cu plantaţiile de arbori sau în pâlcurile de arbori crescuţi la Topila veche şi nouă.
Specia se poate găsi însă pe marginea drumului Sânmartin - Simand, unde cresc tufişuri de salcâm (Robinia pseudacacia).
O altă specie care nu se găseşte în hotarul comunei este şi Bifora radicans. Planta apare însă frecvent în culturile de păioase ale comunei ăimand (în special spre estul localităţii).
în ce priveşte compoziţia floristică a păşunii comunale, se poate arăta că este săracă calitativ şi cantitativ. Speciile dominante şi frecvente atât din familia gramineelor cât şi din leguminoase, nu sunt dintre cele mai valoroase. Predomină Agropiron repens, Cynodon dactilon, Festuca pseudovina, Puccinelia distans din graminee, iar din leguminoase Lotus tenuis, Lotus corniculatus şi rareori Ononis spinosa.

 

Fauna

Fauna prezentă pe hotarul comunei se integrează în cea caracteristică silvostepei.
Dintre mamifere se găsesc frecvent: vulpea - care găseşte condiţii prielnice pe solurile nisipoase în care îşi poate săpa vizuina, iepurele, dihorul, nevăstuica, harciogul şi popândăul.
Vulturul codalb a fost vânat în anul 1956 pe păşunea comunală şi de atunci pasărea n-a mai fost semnalată.
Stârcul de noapte a fost prins în luna martie pe un arbore din parc, exemplare de bot gros au fost vânate pentru împăiat în iarna anului 1966. Se semnalează şi prezenţa bizonului, Fiber Zibeticus.
Dintre păsări se pot cita mai multe specii frecvente. Aşa este cioara de semănături care cuibăreşte pe arborii din parcul comunei. Această pasăre, prin numărul mare de exemplare este considerată aici ca o specie dăunătoare, producând pagube în culturile de floarea soarelui, porumb, pepeni verzi. O altă specie este fazanul comun care se găseşte răspândit în viile comunei.
Se mai află potârnichea, prepeliţa, raţa şi gâscă sălba¬tică.
Ca specii rare care s-au putut semnala, fie în trecere, fie din cauza unei ierni grele, se pot cita: vulturul codalb, stârcul de noapte (Nycticorax - nycticorax),bot gros, auşelul, cufundacul mare (Podiceps cristatus).
Deşi pasărea caracteristică câmpiei - dropia în ultimul timp nu s-a semnalat pe hotarul comunei. Ultima prezenţă - probabilă - a acestei specii a fost semnalată în toamna anului 1954, când un cârd de 8 bucăţi au fost văzute pe miriştile din jurul odăii numită \"Odaia lui Ştearcu\".
Un număr destul de apreciabil există de păsări răpitoare, dintre care se pot cita: Tito tiho, Tinunculus tinunculus (Vinderelul roşu) şorecari Buteo sp. care con¬tribuie în mare măsură la stârpirea rozătoarelor dăună¬toare.
Dintre insecte se pot aminti câteva specii care au importanţă economică.
Omida păroasă a dudului (Hyphantria cunea) semna¬lată pentru prima dată în anul 1951. Acest dăunător a făcut în primii ani de invazie pagube mari. Au fost obser¬vate cuiburi de omizi şi pe pruni, salcâmi, lemnul câinelui (Liguetum vulgare) pe care în mod obişnuit nu le atacă, ăn ultimii ani însă atacul acestui dăunător s-a redus mult. Din observaţiile făcute se constată că specia care a limitat în¬mulţirea Hyphantriei este vrabia, (Paser domestica) care caută cu multă insistenţă aceşti fluturi pe care-i consumă cu plăcere. Au fost văzute vrăbii care căutau fluturi pe tocurile ferestrelor, scândurile de la gard sau în acoperişul din paie şi coceni de porumb de la gardurile bătute din pământ.
Un alt dăunător ajuns în ultimii ani pe teritoriul comu¬nei, este gândacul de Colorado (Leptinotharsa decemli-niata). Gândacul a pătruns din R.P.Ungară şi a fost sem¬nalat pe raza comunei Macea în anul 1952.
în prezent dăunătorul apare în fiecare an în număr mare şi pagubele aduse culturilor de solanacee ar fi mari dacă nu s-ar lua măsuri de combatere cu insecticide.De remarcat este faptul că pe teritoriul comunei şi nici în împrejurimi nu există cărăbuşul de mai (Melolontha vulgaris). în ultimii 20 de ani nu a fost semnalat deşi s-au făcut încercări de depistarea gîndacului atât în pomii fructiferi din grădini cât şi în parcul din comună. Una din cauze care determină lipsa cărăbuşului este prezenţa în număr mare a ciorii de câmp care prin operaţia de adunare a larvelor în urma plugului, contribuie la oprirea răspândirii lui.

Cereri si formulare
Biblioteca comunala
Caminul cultural
Serviciul voluntar pentru situatii de urgenta
Agent economici
Facebook
Galerie foto
Galerie video
Carte oaspeti
STARE CIVILA
Biserica Ortodoxa
Biserica Catolica
Biserica Adventista
Biserica Baptista
Biserica Penticostala
Gura satului 2015
Programul autobuzelor
Mersul trenurilor
Mersul autobbuzelor CTP
Aeroportul International ARAD
Aeroportul International Timisoara
Servicii funerare
Fes para 2017
Fes para 2017 biciclete