Conducerea Primăriei

Primăria comunei

Consiliul Local

Impozite si taxe

Agricol

Urbanism

Regulamente şi dispoziţii

Servicii Publice

Comisii de Specialitate

Rapoarte anuale

Viaţa culturală

Despre comuna Macea

Analiza SWOT

Strategia de Dezvoltare a comunei

Informatii cetateni

Inchide

Trimite unui prieten

Biserica Adventista

Tipărește pagina - Biserica Adventista Trimite unui prieten - Biserica Adventista

1911-2011, Centenar adventist in Macea


În sabatul din 17 septembrie 2011 am avut bucuria de a sărbători o sută de ani de existenţă a Bisericii Adventiste din comuna Macea. Evenimentul a fost marcat şi de inaugurarea primei şcoli primare adventiste din Conferinţa Banat şi a grădiniţei Speranţa.

Frăţietatea întreagă împreună cu cei câteva sute de invitaţi a inceput sabatul împărtăşindu-se din Cuvântul lui Dumnezeu, prezentat prin pastorul Aron Moldovan, care a slujit cu dragoste in serviciul divin de vineri seara.

În sabat dimineaţa am avut parte de o pleiadă de invitaţi speciali: pastorul Maurer Gabriel, vicepreşedintele Diviziunii Euro-Africa, dânsul împărtăşindu-ne cuvântul, pastorul Magyarosi Barna, directorul departamentului de educaţie al aceleiaşi Diviziuni, pastorul Teodor Huţanu, Preşedintele Uniunii române,cel care a oficiat rugăciunea de consacrare, pastorul Romică Sîrbu, directorul departamentului de educaţie al aceleiaşi Uniuni, directorul postului de televiziune Speranţa tv. pastorul Valeriu Petrescu, pastorul Mihai Maur, preşedintele Conferinţei Banat, care a fost nu doar invitat cât şi gazdă şi organizator al evenimentului, pastorul Pavel Memete, secretarul aceleiaşi conferinţe, cât şi trezorierul pastorul Soponariu Ionel.
Pe langa acestia, pastorii Ardelean Narcis, director de tineret, Stinghe Nelu, director al departamentului Şcoala de sabat, iniţiatorul proiectului Şcolii şi Grădiniţei Speranţa –Macea, Mercea Lucian directorul departamentului de educaţie au fost între oaspeţii dragi. Alături de dânşii mulţi dintre cei 18 pastori care slujesc în ogorul Evangheliei, provenienţi din această comunitate.
De asemenea, mulţi dintre pastorii care au slujit acestei Comunităţi de-a lungul timpului. Alături de noi au fost şi oficialităţi precum primarul comunei, domnul Mercea Ioan cu soţia, care a ajutat cu drag la pregătirea acestui eveniment şi ne-a fost alături în tot momentul d-l viceprimar Ioan Chişeoan,învăţători, educatori si profesori din Macea. În numele celor din urmă a vorbit cu suflet şi dedicare d-l profesor Feher Carol.

Corul, orchestra şi fanfara comunităţii au lăudat pe Domnul pe tot parcursul acestui sabat deosebit. Comunitatea s-a mobilizat într-un mod exemplar, demonstrând ca vârsta de o suta de ani nu înseamnă neapărat bătrâneţe. Pastorul Tolan Nicu, fiu al acestei comunităţi, a prezentat un scurt istoric al Bisericii din Macea.

La miezul zilei am servit masa împreună cu toţi invitaţii noştrii, motiv de bucurie şi moment de aduceri aminte.

După amiaza a fost caldă, plină de amintiri şi depănări ale trecutului.

Se cuvine să multumim lui Dumezeu pentru felul minunat în care ne-a condus până aici, şi să nădăjduim în Harul Său pentru zilele care ne stau înainte. De asemeni mulţumim celor care au ajutat la pregătirea acestei pietre de hotar, prin rugăciune şi ajutor financiar.

Amintim aici Biserica Adventistă la toate nivelurile ei, Diviziune, Uniune, Conferinţa Banat, Conferinţa Muntenia, biserica locală Macea dar şi al altor comunităţi adventiste din diaspora Viena, Atlanta, Madrid, Castellon, Paris.

Pe lânga efortul concertat al acestora nu putem trece cu vederea ajutorul oferit din partea unor membri care au pus mult suflet pentru acest proiect: Stelian Tolan,Rîndaşu Iosif şi Alina-Viena, Emilia si Elena Maur, Horga Mihai-Chicago domnul Benţa Remus, prezent la eveniment- preşedintele ASI România, Turtoi Nicu,Stelian Cazan şi Voichiţa,Mate Francisc, notar Fildan Teodor, fam. Giurgiev Stanislav şi Sveta-,  fam Stanciu din Locve-Serbia, Horga Mihai-Chicago,Căşuţiu Dorel şi Tulcan Petrişor din Apateu, fam. Moldovan din Archiş,d-l Georgescu-Covăsînţ, arh. Andreicuţ Nelu şi Soponariu Mircea, ing. Opriţoiu Ioan şi Brazdă Mircea şi mulţi alţii.

Pentru proiectul Şcolii contăm mai departe pe sprijinul ASI, Conferinţa Banat fam. Giurgiev şi al altora.

Mulţumim de asemenea Primariei Macea Consiliului Judeţean pentru sprijinul logistic si material oferit pentru realizarea acestui proiect.

Domnul fie lăudat pentru felul minunat în care ne-a codus până acum. Dorim să ne punem toată nădejdea în El atât pentru prezent cât şi pentru viitor.

Pastor,

Nădăban Ştefan

 

 

 


 

Istoric

 

Primele secole

Crestinismul a fost intotdeauna adventist, adica a fost polarizat de „fericita nadejde”, asteptarea celei de a doua veniri a lui Iisus Christos, Cel care „va sa vie sa judece vii si mortii, a Carui Imparatie nu va avea sfarsit.” Etalonul pur al asteptarii esenta adventismului – este Biserica Apostolilor, Biserica primara descrisa in cartea Faptele Apostolilor.

Acest crestinism primar a lasat urme si la noi. Cautand dovezi, istoricii ne trimit la vremea cand soldatii romani, cuceritori ai Daciei, au adus impreuna cu ei crestinismul. Traditia socoteste de asemenea pe Andrei, unul din cei doisprezece ucenici ai lui Iisus ca fiind printre primii propovaduitori crestini.

Primele opt secole dupa inaltarea Mantuitorului, crestinismul curat, clar si simplu, a cucerit cea mai mare parte a populatiei carpato-dunarene. Stau marturie monumentele din limba care confirma, nu doar influenta crestinismului asupra populatiei autohtone ci si  originea latina a acestuia. Acest crestinism era purtator al sperantei in a doua venire.

 

Secolele XVI – XVIII

Dupa secolele Evului Mediu slavon, reforma initiata de Martin Luther in Germania, incepand cu 1517, a exercitat o notabila influenta, in special in Transilvania, unde noua intelegere despre mantuire a patruns prin intermediul comerciantilor sasi care frecventau targul din Leipzig. Prima dovada scrisa dateaza din 1521, iar primul reformator autohton a fost Johannes Honterus, nascut la Brasov in 1498.

In ciuda opresiunii, in 1524 se infiinteaza prima scoala lutherana, iar douazeci de ani mai tarziu, in 1544, se adopta marturisirea de credinta de la Augsburg.

In 1568, printr-o declaratie adoptata la Turda, se recunostea pentru prima data dreptul ca „fiecare sa-si pastreze credinta” ceea ce face ca Transilvania sa fie leaganul tolerantei religioase in Europa si in lume.

Din pacate, de acest tratament liberal nu s-au bucurat sabatarienii transilvaneni, ultimii dintre acestia trecand la iudaism in 1868 pentru a fi feriti de prigoana. Doua dintr principalele lor crezuri erau credinta in revenirea iminenta a lui Iisus Hristos si sarbatorirea Sambetei ca zi de odihna saptamanala conform celor Zece Porunci. Avandu-si originile pe la 1524, acestia s-au dezvoltat in paralel cu lutheranii si unitarienii, Giorgio Blandrata, medicul principelui transilvan, nobilul Eössi András, si poliglotul invatat Simon Pécsi, fiind principalii mentori.

 

Secolele XIX si XX

Primul misionar adventist pe actualul teritoriu al Romaniei a fost un fost preot catolic, de origine poloneza, Mihail Bellina Czechowski. Nascut in 1816, s-a format in atmosfera severa si elevata a manastirilor poloneze intre 1835-1849. Sensibil la nedreptatile sociale si la relaxarea morala a clerului, ajunge la Roma, unde incearca un demers pentru reforma apoi emigreaza in Lumea Noua unde imbratiseaza convingerile adventiste in 1856.

In 1864 pleaca spre Europa cu dorinta de a impartasi locuitorilor vechiului continent adevarurile descoperite. Astfel, dupa Italia, Elvetia, Franta si Austro-Ungaria, in 1869 Czechowski ajunge in Transilvania impartasind adevarurile descoperite la Cluj, Bistrita, Turda, Gherla, Beclean, Pata, Cojocna si Luncani, pentru ca apoi, trecand prin Cernauti, sa insoteasca la Pitesti, pe negustorul Tache Fotescu. Aici a inceput sa predice in casa lui Garabet Hagi Aslan,unul dintre furnizorii casei regale. Doi dintre fii acestuia, Toma si Mitica devin, impreuna cu familiile lor, primii adventisti.

In 1890, cel mai important misionar european, Ludwing R. Conradi, soseste in Transilvania in cautarea sabatarienilor transilvaneni. In timpul eforturilor misionare acesta acopera o suprafata imensa, din Germania pana in Crimeea si pe Volga, si de aici pana la Constantinopol. In Romania se adreseaza colonistilor germani si, cu ajutorul acestora, locuitorilor autohtoni.

La Cluj, in 1890, in urma discutiilor cu L. R. Conradi, in familia lui Johann Rottmayer, reprezentant al Societatii Biblice Britanice, se convertesc sotia si una dintre fiice, iar mai tarziu si acesta. In casa lui se va intalni primul grup de adventisti din Cluj si tot acolo, intr-o camera special amenajata in mansarda, urmeaza sa poposeasca urmatorii misionari. In 1889 in Cluj si imprejurimi erau aproximativ cincizeci de adventisti.

Tot prin germani, de data aceasta emigrati din Crimeea in Dobrogea, din cauza prigoanei pe de o parte, iar pe de alta, ca urmare a invitatiei lui Carol I pentru a creste cai de rasa, se naste un al treilea izvor al adventismului, in 1891.

L. R. Conradi, apoi Andreas Siefried, fost prezbiter baptist din Cobadin, F. Adoneit si altii, sunt cei care fac ca adevarul descoperit de ei sa ajunga si la autohtoni. Acolo s-a infiintat si una dintre cele mai vechi biserici locale care dainuie si astazi, Viile Noi, Constanta.

1900-1920 este perioada in care adventismul incepe sa fie prezentat in orasele, targurile si satele de pe actualul teritoriu al Romaniei, continuand la inceput pe linia colonistilor germani, dezvoltandu-se apoi printre romani prin intermediul predicatorilor localnici. Dintre acestia se remarca Petre P. Paulini, convertit in 1906, Stefan Demetrescu, convertit in 1907, Constantin Popescu, care studiase sculptura la Viena, Petre Paunescu, maior, Istvan Kelemen, Johann Bauer. Majoritatea au studiat teologia la Friedensau in Germania, ceea ce a facut ca temeinicia germana sa se simta in gandirea si in organizarea adventistilor din Romania.

In 1920, s-a organizat Uniunea Romana a Comunitatilor Evanghelice ale Adventistilor de Ziua a Saptea, avand peste doua mii de membri. Tot cu acea ocazie s-a hotarat infiintarea unui Seminar, organizat in 1924 la Focsani, mutat in 1926 la Tarnaveni si apoi in 1931 la Brasov – Stupini; a unei tipografii, care a functionat incepand cu 1923 in Bucuresti, si a unei institutii medicale.

Perioada interbelica este numita pe buna dreptate perioada de aur a adventismului in Romania. In Transilvania, printre romani, maghiari si sasi, ca si in Vechiul Regat, asteptarea revenirii a gasit mai multi entuziasti decat oriunde in Europa formandu-se astfel o biserica a tuturor etniilor, o biserica a tinerilor. In 1931, la peste 11.000 de adventisti erau mai mult de 10.000 de copii si tineri, in ciuda persecutiei.

Anii 1940, indeosebi dupa 1942 – in urma scoaterii de sub scutul legii, au supus la grea incercare miile de credinciosi, 1944 venind ca o adevarata eliberare. Dupa 1944, au urmat, pana in 1949, cativa ani de avant misionar, in ciuda saraciei si decimarii populatiei. S-a redobandit Seminarul de la Stupini confiscat in 1942, s-au redeschis bisericile, editura si tipografia, s-a relansat misiunea.

Dupa recunoasterea, prin decretul regal din 1946 si prin legile cultelor din 1950 si 1952 adventistii sunt pentru prima data in deplina legalitate juridica. Dar de jure nu a fost si de facto. In 1949 Seminarul este iarasi confiscat – se va reinfiinta in 1952 la Bucuresti in conditii improprii si cu locuri din ce in ce mai putine.

Anii din timpul regimului luptei de clasa, au fost si buni, dar si tristi. Buni, deoarece Biserica Adventista de Ziua a Saptea a crescut. Tristi, din cauza lipsei de libertate, cu toate consecintele ei si a izolarii fata de biserica adventista mondiala.

22 decembrie 1989, ne-a gasit cu aproximativ 55.000 de membri botezati, fata de 21.000 in 1945. Urmatorii ani au adus si ei o crestere accentuata a numarului de credinciosi adventisti, recensamantul din 2002 indicand cifra de 100.000 de membri, 70.000 dintre acestia fiind botezati.

In acest moment in cadrul Bisericii Adventiste de Ziua a Saptea din Romania functioneaza un institut teologic de grad universitar cu trei specializari: teologie pastorala, asistenta sociala si litere, o scoala de asistenti medicali, trei licee si mai multe scoli generale, 30 statii radio, un centru de productie video, editura si tipografie, cabinete medicale, un institut de studii biblice prin corespondenta, mai multe organizatii umanitare pentru detinuti si copii aflati in dificultate, precum si o agentie de ajutor si refacere (ADRA).

 

Adventismul in Macea

În anul 1906, un baptist plecat pentru un timp in Germania unde primeşte adevărurile biblice adventiste, revine aducând adevărurile pe care le descoperise în mijlocul grupei de credincioşi baptişti din Socodor. În urma prezentărilor sale, un număr de 16 baptişti decid să întemeieze o biserică păzitoare a zilei a şaptea. Această biserică este integrată în numărul comunităţilor adventiste din Transilvania, şi influenţa ei nu se lasă mult aşteptată.

Solia adventă ajunge în Macea din cel de-al cincilea “focar” al adventismului din România, din Socodor. Prin legături de rudenie, persoane care au primit deja mesajul advent, vin şi se stabilesc aici, realizând unul dintre cele
mai puternice şi roditoare centre de răspândire atât a soliei advente, cât şi de persoane care vor răspândi “Evanghelia veşnică” Atât ca pastori cât şi ca simpli membri sau slujbaşi într-o mulţime de alte biserici adventiste din ţara şi din
străintate.

Numărul adventiştilor a crescut mereu şi se putea observa tot mai mult necesitatea organizării bisericii locale. Erau grupaţi în aproximativ trei sau patru familii mari la inceput.

În anul 1929, pe terenul donat de catre Ardelean Ioan şi Zena, se construieşte un nou locaş de închinare inaugurat de către pastorul Herman Petru.

Odată cu mutarea în clădirea nouă, biserica ia un nou avânt. Se dezvoltă, aproape simultan toate departamentele bisericii, în mod deosebit cel muzical.

Comunitatea Macea a fost şi a rămas aproape de la înfiinţare, una dintre cele mai reprezentative în lucrarea muzicală.
Se bucură de prezenţa unui număr foarte mare de tineri, fiecare familie care intrase in biserică a venit cu un număr mai mare sau mai mic de copii.

În anul 1961, 1962, patru persoane, iubitori de muzică instrumentală, au pus bazele a ceea ce avea să poarte numele mai tîrziu, “fanfara din Macea”.

Comunitatea Macea a fost şi a rămas printre putinele comunităţi din lar5 care
a dat bisericii un numtrr semnificativ de pastori qi lucrtrtori dintre ei unii ajungind fu
funclii de rHspundere tn conducerea Conferin[elor gi chiar a Uniunii Rom0ne. Aceştia
sunt:

1 – Crişan Pavel – fost preşedinte al Uniunii

2 .- Cazan Gheorghe

3.- CazanV. Petru – Pastor şi Poet

4.- Deac Gligor: fost preşedinte al Conferinţei Banat, nepotul primului
membru al comunităţii Macea

5. – Secui Petru

6.-Maur Train – fost consilier al comitetului de conducere al
Conferinţei Banat

7.- Faur Ştefan

8.- Dărvăşan Gheorghe

9.- Rusu Gheorghe – fost consilier al comitetului de conducere aI
Conferinţi Banat

10. – Ban Ionel

11.- Crişan Traian

12.- Crişan Deliu

13 – Tolan Ioan

14 -Maur Mihai-Actualul Preşedinte

15. – Otlăcan Laurenţiu

16.- Dărvăşan Cornel

17.- Mercea Lucian

18.-Orodan Florin

 

Doctrine fundamentale


 

Convingerile adventistilor de ziua a saptea sunt profund inradacinate in invatatura biblica. Toate aspectele marturisirii lor de credinta sunt intemeiate pe Scriptura si sunt rodul cercetarii profunde a acesteia cu rugaciune staruitoare si sub calauzirea Duhului Sfant.

Fundamentata pe Sfintele Scripturi, Biserica Adventista de Ziua a Saptea imbratiseaza doctrinele esentiale ale crestinismului, fapt care o plaseaza in familia confesiunilor crestine.

Astfel noi, crestinii adventisti de ziua a saptea, credem in Sfanta Treime – Dumnezeu Tatal, Dumnezeu Fiul si Dumnezeu Duhul Sfant – ca fiind Singurul Dumnezeu adevarat, care a creat si prin care se mentin toate lucrurile. Noi credem ca Dumnezeu Fiul cel vesnic S-a intrupat prin fecioara Maria.

El a devenit om adevarat, a trait o viata sfanta, a facut bine tuturor, exemplificand in mod desavarsit neprihanirea si dragostea lui Dumnezeu. A suferit si a murit de buna voie in locul nostru pe cruce, pentru pacatele tuturor, a inviat in cea de-a treia zi, dupa cum era scris in Scripturi, si S-a inaltat pentru a sluji ca Mare Preot in ceruri. El mantuieste pe cei credinciosi si va restaura toate lucrurile.

Adventistii de ziua a saptea se inscriu in gandirea protestanta. Ca si ceilalti crestini, noi credem ca Biblia este Cuvantul lui Dumnezeu, deoarece oamenii care au scris-o au vorbit de la Dumnezeu, inspirati de Duhul Sfant.

Credem ca Biblia este singura norma de calauzire in materie de credinta, standardul de apreciere a caracterului, testul experientei crestine si relatarea demna de crezare a modului in care Dumnezeu a actionat in cadrul evenimentelor consemnate de istorie, fiind astfel adeptii principiului Sola Scriptura, specific gandirii protestante.

Prin creatie, omul beneficiaza de principiul liberului arbitru, adica are posibilitatea de a alege intre bine si rau, fiind astfel responsabil pentru alegerea sa. Atunci cand omul alege sa creada in Isus Hristos si in jertfa Sa rascumparatoare, el primeste, prin harul lui Dumnezeu, iertarea de pacatele savarsite si motivarea, vointa si puterea de a trai in armonie cu voia lui Dumnezeu, experimentand astfel neprihanirea prin credinta. Duhul Sfant ne da putere sa traim o viata sfanta, sa ramanem in Hristos si sa avem astfel siguranta mantuirii.

Sfanta impartasanie, pe care o numim Sfanta Cina, este o impartasire cu simbolurile trupului si sangelui lui Isus Hristos, o expresie a credintei in El ca Domn si Mantuitor.

Aparuta la jumatatea secolului al XIX-lea si apartinand din punct de vedere istoric curentului de gandire protestant, Biserica Adventista de Ziua a Saptea face parte din grupul bisericilor neoprotestante, iar asumarea mandatului de a propovadui Evanghelia si acceptarea acesteia ca baza unica a credintei si trairii inscrie Biserica noastra in comunitatea bisericilor evanghelice.

Noi practicam botezul prin scufundare, pe baza deciziei personale si a marturisirii credintei in Isus Hristos ca Mantuitor personal. Scufundarea totala in apa a celui care este botezat semnifica moartea fata de pacat si invierea la o viata noua in Isus Hristos.

Pentru noi, biserica este comunitatea credinciosilor care marturisesc pe Isus Hristos ca Domn si Mantuitor, care se aduna laolalta pentru inchinare, partasie, instruire din Cuvantul lui Dumnezeu, pentru celebrarea Sfintei Cine, pentru slujirea semenilor si pentru proclamarea Evangheliei.

Identitatea noastra spirituala este caracterizata de trei componente ale crezului nostru care, in primul rand, inmanunchiaza armonios invataturile biblice fundamentale ale crestinismului cu acelea care sunt rezultatul aprofundarilor realizate de diferite curente crestine de-a lungul timpului. In al doilea rand, contine invataturi prezente si in crezul altor biserici, cu dezvoltari proprii Bisericii Adventiste.

Si, in al treilea rand, contine invataturi specifice, care sunt rodul aprofundarilor realizate de Biserica noastra.

Numele Bisericii Adventiste de Ziua a Saptea face trimitere la doua doctrine: una, fundamentala pentru crestinism, se refera la a doua venire a lui Isus Hristos – de la latinescul adventus, venire, iar a doua, intalnita si la alte comunitati religioase, se refera la respectarea zilei a saptea a saptamanii, sambata, ca zi de odihna si de inchinare.

Aceste referiri indica importanta si locul special pe care-l ocupa invataturile amintite in viata Bisericii, definindu-ne identitatea. A doua venire a Domnului Isus ca sa rascumpere pe cei neprihaniti, asa cum afirma crezul crestin, este fericita noastra nadejde. In intelegerea noastra, aceasta nadejde implica o pregatire care presupune armonizarea vietii cu vointa descoperita a lui Dumnezeu.

Isus Hristos va veni in mod personal, iar acest eveniment va fi vizibil la scara mondiala – „acest Isus care s-a inaltat la cer din mijlocul vostru, va veni in acelasi fel cum L-ati vazut mergand la cer”. Implinirea profetiilor si situatia actuala a omenirii arata ca venirea lui Isus Hristos este iminenta. Timpul acestui eveniment nu a fost descoperit, de aceea suntem indemnati sa fim gata.

Prin mentionarea zilei a sapteain numele Bisericii, noi evidentiem ca facem din respectarea acestei zile o placuta recunoastere a faptului ca Dumnezeu este Creatorul si Suveranul nostru, si ne exprimam astfel loialitatea fata de Cel care „in sase zile a facut cerurile si pamantul… iar in ziua a saptea S-a odihnit”. Petrecem aceasta zi in comuniune cu El prin inchinare, rugaciune, studiu si meditatie asupra Cuvantului Sau.

Noi consideram ca pazirea, in sine, a Sabatului nu ne mantuieste si intelegem ca toti aceia care intra in odihna la care ii invita Dumnezeu „se odihnesc de lucrarile lor cum S-a odihnit si Dumnezeu de lucrarile Sale”. Gasim deci in odihna de Sabat, o eliberare de oboseala fizica si de stresul cotidian, dar mai ales o odihna spirituala, o pregustare a celei vesnice.

Noi credem ca intreaga omenire este acum implicata in marea lupta dintre Hristos si Satana, cu privire la Legea lui Dumnezeu si la suveranitatea Sa in Univers. Acest conflict a inceput in ceruri cand Lucifer, o fiinta creata, a devenit Satana, vrajmasul lui Dumnezeu, prin inaltare de sine, si a condus la razvratire o parte din ingeri. Inselandu-l pe om, Satana a introdus spiritul razvratirii si in lumea noastra. Pentru a ajuta pe poporul Sau in acest conflict, Hristos trimite Duhul Sfant si ingerii credinciosi sa-l calauzeasca, sa-l apere si sa-l sustina pe calea mantuirii.

Noi credem ca marile principii ale Legii lui Dumnezeu sunt incluse in cele Zece Porunci, care exprima dragostea, vointa si planurile lui Dumnezeu in ceea ce priveste comportamentul si relatiile interumane, avand caracter de obligativitate pentru oamenii din toate timpurile. Mantuirea este exclusiv darul lui Dumnezeu, iar rodul ei este iubirea fata de Dumnezeu si de semeni, manifestata prin respectarea Legii lui Dumnezeu.

Unul dintre darurile Duhului Sfant este profetia. Acesta este un semn distinctiv al bisericii lui Dumnezeu si a fost manifestat in cadrul Bisericii Adventiste de Ziua a Saptea prin lucrarea lui Ellen G. White. Avand autoritatea unui sol al lui Dumnezeu, scrierile sale sunt o sursa continua de mangaiere si incurajare. Ele calauzesc, invata si corecteaza pe credinciosi, aratand in mod clar ca Biblia reprezinta standardul de apreciere a invataturii si experientei.

Noi credem ca omul a fost creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Prin neascultare, el a rupt relatia dintre el si Creatorul sau, negand dependenta de El. Chipul lui Dumnezeu a fost astfel denaturant si omul a ajuns supus mortii. Dumnezeu va darui insa nemurirea celor rascumparati de El. Pana atunci, moartea este un somn, o stare de inconstienta si nu exista nici o alta entitate din om care sa continue sa traiasca.

Desi intruneste caracteristicile unei manifestari religioase cu specific modern, atat in modul cum relationeaza cu divinitatea, prin promovarea relatiei directe cu Isus Hristos, cat si prin raspunsul pe care-l ofera trebuintelor sociale, prin prisma invataturii marturisite si traite, Biserica Adventista de Ziua Saptea nu este pur si simplu o noua denominatiune care si-a facut aparitia la jumatatea secolului XIX.

Ceea ce cred adventistii de ziua a saptea au crezut apostolii, primii crestini si, inaintea lor, aceasta a fost speranta patriarhilor. Astfel, credinta adventista, departe de a fi o evolutie religioasa moderna, este o revenire la vechile invataturi biblice. Credinta noastra este fundamentata pe invataturile Bibliei si este aceeasi credinta care a fost data sfintilor „o data pentru totdeauna”.

 

Doctrina sociala

Orice doctrina si invatatura a Bisericii Adventiste de Ziua a Saptea are consecinte etice si sociale, asadar teologia sa este si sociala, motiv pentru care nu a formulat in mod special o doctrina in acest sens. Totusi, daca trebuie sa vorbim despre gandirea sa sociala, unele doctrine pot fi mentionate cu prioritate.

In ceea ce priveste relatia cu alte biserici si organizatii religioase, Biserica Adventista de Ziua a Saptea sustine ca aceia care il prezinta pe Hristos inaintea oamenilor fac parte din planul divin pentru evanghelizarea lumii si ii respecta pe crestinii din alte biserici angajati in salvarea de suflete pentru Hristos.

De aceea, in aceste relatii va prevala spiritul de curtenie, sinceritatea si echitatea crestina. In acelasi timp, adventistii promoveaza un cod de buna comportare in privinta evanghelizarii si sunt atenti ca oamenii sa nu se simta incurajati sa intre in biserica pentru eventuale interese sau in speranta ca pot obtine avantaje materiale. De asemenea vegheaza ca nimeni sa nu fie constrans sa ramana in comunitate, deoarece partasia cu Hristos si cu Biserica Sa trebuie sa fie o optiune personala.

Bazandu-se pe invatatura biblica, adventistii de ziua a saptea se supun autoritatii civile recunoscand-o ca parte a ordinii sociale acceptate de Dumnezeu.

Ca urmare a acestei intelegeri, ei se roaga pantru „inaltele stapaniri” si colaboreaza cu ele in implinirea trebuintelor sociale. Cu toate acestea, atunci cand pretentiile puterii civile sunt in evidenta opozitie cu cerintele lui Dumnezeu, crestinul va asculta cu prioritate de Cuvantul lui Dumnezeu. In acest sens, Biserica Adventista se opune oricarei legi, activitati sau strategii care ar conduce la discriminare pe motive religioase si este pe deplin angajata in promovarea, apararea si ocrotirea libertatii religioase a oricarei persoane, din orice religie si din orice parte a Pamantului. Ea crede ca libertatea religioasa este cel mai bine respectata in conditiile separarii bisericii de stat.

Deoarece omul apartine lui Dumnezeu prin creatiune si prin rascumpararea in jertfa ispasitoare a lui Isus Hristos si pentru ca trupul sau este Templul Duhului Sfant, adventistii cred ca au datoria sa-L proslaveasca si in trupul lor. In acest sens, inca de la inceputurile sale, Biserica Adventista de Ziua a Saptea a fost preocupata de lucrarea in favoarea restaurarii fiintei umane si de ingrijirea sanatatii prin promovarea unui stil de viata sanatos si prin infiintarea si administrarea de spitale.

Biserica Adventista sustine mandatul evanghelic de a ingriji de saraci si de victimele catastrofelor. Responsabilitatea de a ingriji de trebuintele persoanelor defavorizate provine din credinta conform careia credinciosul este administratorul, nu propietarul, a tot ce are, motiv pentru care este dator sa foloseasca binecuvantarile primite de la Dumnezeu pentru implinirea nevoilor celor lipsiti.

Galeria foto - Biserica Adventista

Cereri si formulare
Biblioteca comunala
Caminul cultural
Serviciul voluntar pentru situatii de urgenta
Agent economici
Facebook
Galerie foto
Galerie video
Carte oaspeti
STARE CIVILA
Biserica Ortodoxa
Biserica Catolica
Biserica Adventista
Biserica Baptista
Biserica Penticostala
Gura satului 2015
Festivalul paradaicilor 2015
Programul autobuzelor
Mersul trenurilor
Mersul autobbuzelor CTP
Aeroportul International ARAD
Aeroportul International Timisoara
Servicii funerare